Habarnam…

“Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand” imi aduc aminte de copilaria mea, de cartile pe care mi le citea mama inainte de culcare, de jocurile din fata blocului si de mancarea bunicii, ma coplesesc emotiile si ma gandesc unde s-au pierdut toate??????

Astazi, vreau sa vorbesc despre una din cartile copilarie mele: “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” de Nikolay Nosov. Mica fiind, ma fascinau benzile desenate din carte si o innebuneam pe saraca mama, care ajunsese sa adoarma cu cartea in brate )

Nici acum nu am uitat personajele acelea haioase: Stietot ( se plimba-n ploaie, si-a sarit peste o oaie), doctorul Pilula, Surubel si Piulita, Zahar Zaharescu Limonada, vanatorul Glontisor cu, cainele Strop, Acuarela, Gusla, Grabila (flamand cat zece, inghiti un fier de calcat, rece), Dondanel, Tacutul, Gogoasa, Zapacila, Posibil si Probabil, si evident Habarnam. 

Ele mi-au facut copilaria fericita…oare copiii din ziua de azi mai citesc asa ceva? Sau parintii lor mai sunt interesati de adevaratele povesti de adormit copii?